Istoric

Şcoala Gimnazială „Elena Cuza” Galaţi, funcţionează începând cu anul 1889, din dorinţa unei familii de negustori neştiutori de carte; aceştia au construit această şcoală cu o singură condiţie „să înveţe să scrie şi să citească”. Şcoala este situată în zona centrală a oraşului Galaţi, pe Strada G-ral Alexandru Cernat, nr. 190, într-un cartier de case din vechiul centru gălăţean, funcţionând într-o clădire consolidată şi modernizată între anii 2007-2008 şi o clădire nouă ce aparţine Grădiniţei “Mihaela”, dată în folosinţă în anul 2011.

La început a fost Școală primară pentru fete, apoi din 1901 a fost donată statului  şi înregistrată în Registrul Cadastral al Primăriei Galaţi. Cu trecerea anilor s-a transformat într-o școală de pe băncile căreia au plecat mii de elevi dintre care unii au ajuns cadre didactice, doctori, economişti, ingineri, militari de carieră, ziarişti, oameni de cultură, de artă. Cei din generaţiile mai de demult, dar şi cei din generaţia tânără, au spus şi spun cu mândrie: “am fost elevul acestei şcoli”.

Școala Gimnazială “Elena Cuza”este una din şcolile vechi ale oraşului, specificul ei fiind multiculturalitatea la nivelul populaţiei şcolare. Multe dintre problemele acestei şcoli, precum absenteismul ridicat, abandonul şcolar, delincvenţa sunt aceleaşi cu care se confruntă în general populaţia de etnie romă care furnizează peste 90 % din elevii şcolii. Problemele acestei etnii, traiul în condiţii extrem de proaste, nivelul scăzut de educaţie al generaţiilor anterioare au drept rezultat incapacitatea multor copii de a se integra în mediul educaţional.

Seculara Şcoală “Elena Cuza” îşi poartă anii cu mândrie şi se străduieşte să ducă mai departe tradiţia predecesorilor ei cu ajutorul tinerei generaţii de dascăli, păstrând vie flacăra iubirii faţă de şcoală.

 

Cadre didactice devotate şi competente s-au strǎduit în tot acest timp sǎ asigure o educaţie conformǎ cu tendinţele specifice etapelor de dezvoltare respective. Amintirile pe care membrii comunitǎţii le au despre şcoalǎ sunt încǎ vii, pǎstrându-se  tradiţia  culturală.

Cartierul în care funcţioneazǎ şcoala este situat în zona veche a oraşului, arhitectura locaţiilor cuprinzând preponderent case, iar densitatea populaţiei este mai micǎ decât în cazul cartierelor de blocuri. Populaţia şcolară reprezintă, în orice context, o expresie a distribuţiei populaţionale din comunitate. Scoala “Elena Cuza”, respectiv Grădiniţa “Mihaela” – structură a școlii,  se supun aceleiaşi reguli însă cu o accentuare a meritelor ce derivă din şcolarizarea elevilor de etnie romă, alături de copiii aparţinând majorităţii culturale. Aceasta este o misiune nu întotdeauna uşoară deoarece încă un numar mic de părinţi realizează  corelaţia directă între frecventarea şcolii de către copii şi situaţia socio-economică ulterioară a acestora. Asumarea situaţiei de marginalitate conduce la acceptarea explicită a diferenţei de restul comunităţii, a statutului de inferioritate caracterizat prin autoevaluare negativă, invocarea lipsei de abilităţi etc. Romii au o viaţă de familie deosebită de modelul colectivităţii majoritare, interes scăzut pentru şcoală şi studii, acomodare cu sărăcia, lipsa de preocupare pentru locuinţă şi igienă. Atitudinea ambivalentă faţă de şcoală face ca abandonul şi revenirea la studii să se succeadă pe durata a doi-trei ani înainte de absolvirea ciclului secundar inferior.